Micotoxinele sunt metaboliți toxici produși de fungi (mucegaiuri) care cresc pe furajele cailor, cum ar fi fânul și cerealele. Pericolul micotoxinelor constă în faptul că nu sunt întotdeauna vizibile cu ochiul liber, nu au întotdeauna miros și sunt extrem de rezistente la condițiile meteorologice și la procesare.
Prezența lor în dietă poate cauza de la o scădere inexplicabilă a performanței până la probleme organice grave.
Expunerea cronică la micotoxine afectează treptat organismul calului. Semnele cheie includ:
Pierderea inexplicabilă în greutate: Calul mănâncă normal, dar nu se îngrașă, deoarece toxinele distrug capacitatea intestinului de a absorbi nutrienții.
Blană mată și Letargie: Ficatul este suprasolicitat în încercarea de a detoxifia organismul, provocând oboseală constantă și un aspect exterior precar.
Tulburări digestive: Colici ușoare, recurente sau fecale apoase (diaree) care nu sunt cauzate de paraziți sau schimbări bruște de hrană.
Probleme de reproducere: Anumite toxine afectează direct fertilitatea și pot duce la avorturi la iepe.
Abordarea micotoxinelor nu se bazează doar pe curățarea și controlul hranei, ci în primul rând pe legarea acestora în sistemul digestiv înainte ca ele să poată ajunge în fluxul sanguin.
Un protocol complet de detoxifiere și protecție trebuie să includă:
Bentonită și Extracte de drojdie cu o concentrație ridicată de oligozaharide (MOS): Aceste ingrediente funcționează ca „magneți moleculari”. Ele blochează toxinele în intestin și le elimină natural prin fecale.
Culturi vii de drojdie (Saccharomyces cerevisiae): Spre deosebire de drojdia inactivă obișnuită, cultura vie acționează ca un probiotic, stabilizând pH-ul intestinal și protejând microflora de inflamația cauzată de fungi.
Prebiotice FOS: Oferă „hrana” necesară bacteriilor benefice, întărind bariera intestinală și împiedicând reabsorbția metaboliților dăunători.
